24 Nov KUM A FĂKUT DUMNJEDZĂU POMÂNTU
Vrodată tot pomântu a fost apă. Kât je tuot pomântu, n-a fuost pjatră, n-a fuost ljeamn, n-a fuost njimika. A aflat Dumnjedzău vrunđeva pomânt šî đin jeal faśe turćică. Jeal faśe turćică, apă o ja. Jeal faśe turćică, apă o ja. Pe kare să-ntrabă kum să fakă pomântu, aâăla nu šćije.
Da’ Dumnjedzău nu poaće să zboară tot pe apă, kă nu je njiś unđe pomânt. Jeal să ginđeašće, makără kă je Dumnjedzău:
– Doamnje, Domamnje, kum să-l fak pomântu să fije bun?
Da, ariśu, pe spusu batrânjilorj, je măj batrân đikât Dumnjedzău. Κ faśe răćiunu Dumnjedzău:
– Mă, s-întrăb ariśu, k-ariśu moară să šćije kum reafi bun să fije pomântu đe să nu să njeśe lumja.
A strâns Dumnjedzău lumja pingă Jeal šî lje spunje:
– Šćic śe! Ariśu kând vinje, jeal je pe kal, da lui jepuru ii kal. Jeal are aša ađet, jeal kând sâăre đi pe kal źos, luj ii skapă o bešână. Voj să nu va râđec, kă nu nje spunje kum sî faśem pomântu, kă o sâ să mănjije. Da, kând sâăre pekal, jar sloboađe bešână. Njimika, jakătă ariśu vinje, kă l-a kemat Dumnjedzău. Să sujit pe kal: dumba, dumba, dumba… aźunźe jepuru. Ariśu, cup šî slobodzî bešână. Dumnjedzău măj întânj s-a râs: Ki, ki, ki! Šî lumja alalaltă s-a râs. Ariśu kând vjeđe kă să râd jej, jeal sâăre pe kal, jar: trt. S-a dus. A skăpat ariśu šî nu ia spus la Dumnjedzău kum să facă pomântu.
E, la Dumnjedzău i-a dat în gând, kă ariśu vi să spună la mujeare, la ariśoajka a luj kum a trăbujit să fakă pomântu. Da ariśoajkă întrabă:
– A mă, ii spusăš?
– E, să-c spun. Îm skapă o bešână šî jej s-a râs, părke kare šćije ś-am fakut jo. M-am mânjijat šî nu lj-am spus.
– E, da tu šćij măj binje đikât Dumnjedzău? – dzâśe ariśoajkă.
– Ma šćiu jo.
– Pă, kum reaj dzâśe tu?- îl întrabă ariśoajkă.
– A trăbujit să fakă tâlvă, păđină, valje: apa să mjargă pe borugă; tâlvă să fije uskată. Kând vjeđe uomu kă înkoaśa s-astrâns apă, jeal fuźe kâta în tâlva, în sus.
A, da kare s-a dus? S-a dus albina šî furnjika. Furnjika s-anjinat în šâălje la albina, š- albina
măj jut đikât ariśu a aźuns šî să pitulat akolo la mujearea a luj akas šî ašćeaptă akolo śe o saudă.
Da, albina are ađet kând zboară să fakă: zbrnnn!
Kând ja a askultat tot kum a dzâs ariśu, kum să fakă pomântu, ja: zbrnnn! – sî sâ să dukă la
Dumnjedzău să-i spună. Ariśu i-a dat în gând kă Dumnjedzău a mânat-o.
– Mânkac-ar kakatu, kare će-a mânat!- a prokljecât ariśu. La albină, atâtă ii đe grjeu, kă đi śe să-i manâśe Dumnjedzău kăkatu, šî s-a sugurmat, s-a sugurmat. Kă ai vădzut k-albina je măjdo ruptă pista mižlok. Da šî furnjika auđit sugurmată, k-a fost în šâălje la albină. S-a sugurmat, numa śe nuje ruptă – đe rušânje. Ja đe rušânje š-a njegrit, k-albina măj întînj a fuost albă.
E, akuma, furnjika n-a spus njimika la Dumnjedzău, numa i-a spus albina. Da Dumnjedzău o
întrabă:
– Śe ješ aša sugurmată?
– Ariśu mi-a spus să-m manâśe kăkatu kare m-a mânat.
Da Dumnjedzău a dzâs:
– E, fără kăkatu a tău să nu poată niś la fătat, niś la moarće.
– La fătat trâabe kâtă mjere să-i đe, kă să-i fije l-al mik dulśe gură đe cukat, da kând moare fără lumânare nu să poaće.
Šî đin aja šî albina je sugurmată š-a njegrit, šî pomântu ie făkut kum trâabe.
