21 Oct DOUĂ POVESTIRI SCURTE PÂNĂ LA CAPĂT
Vrboată
Merž́a un uom pră drum flamĭnd šĭ tabarĭt. Jera sĭngur fărdă njima pră lume. Mergĭnd, să ruga la Dumnjedzău:
– Doamnje mi- s sarak šĭ sĭngur pră pomĭnt, nu mă lăsa să mor dă foame šĭ dă săće.
Ĭl vadzu Dumnjedzău aša flamĭnd šĭ nakažĭt šĭ- j jera pararău dă jeal. Ĭj ješĭ najinće šĭ- j đeaca o masă, šĭ- j spusă aša:
– Kĭnd ješ flamĭnd spunje-i lu masă: Maso, ĭnkarkăće! Pră masă o s- aflji šĭ dă mĭnkare šĭ dă bjare. Kĭnd do manĭnš́, dă dzĭ: Maso, daskarkăće! Masa să deskarkă šĭ tu o jaj supt mĭnă pănă jar vi pro inflamĭndzĭ.
Omu ĭj mulcumja* lu Dumnjedzău, luvă masa supt mĭnă šĭ pljeka pănă až́unsă la o umbră groasă šĭ strĭga la masă:
– Maso, ĭnkarkĭće! Masa să ĭnkarkĭa dă mĭnkare šĭ dă bjare. Omu manĭnkă, bau, šĭ jera mult marjec kă la skos Dumnjedzău dă la foame. Maso, dăskarkăće- ĭj spunja omu, šĭ o luva supt mĭnă šĭ pljeka pră drum.
Kĭnd a ĭnsarat sara, trasă să dĭă la konak la o babă. Baba ĭl primi la konak, šĭ ĭl ĭnbijă să š́inje. Omu ĭj spunja kă nuje flamĭnd, numa ĭj trabje un lok unđe să doarmă. Babă ĭj điacă o sobă, šĭ luvăa să kaće pră o krapatură la ušă š́e o să fakă ku masa š́e a avuto supt mĭnă. Jeal pusă masa šĭ- j spusă:
– Maso, ĭnkarkĭće! Pră masă jera dă toaće bunatăcilji, šĭ dă bjere šĭ dă mĭnkare. După š́e š́ină frumos, ĭj spusă lu masă: Maso, daskarkăće- šĭ masa să golji dă toaće š́e a fost pră ja.
Baba să numi să ĭj fure masa. Pănă omu durmja, ĭj luvă masa š́e ja dato Dumnjedzău šĭ ĭn loku jeu pusă alată masă. Mĭnje dzĭ omu luva masa supt mĭnă šĭ pljekă, a kum fu prost, nu baga dă sama kă baba a inskimbat mijesĭlji.
Merž́a, kĭt mjerž́a šĭ inflamăndzĭ. Ĭj spusă lu masă: Maso, ĭnkarkăće!, ma masa nu să ĭnkarka. Luvă să să plĭngă šĭ să să vajće, dar Dumnjedzău ĭl audzĭ šĭ ĭj ješĭ nainće. Omu al prost ĭj spusă kum la pravarit baba, šĭ ja luvat masa š́e să ĭnkarkă sĭngură.
Dumnjedzău ĭj điaca un kal:
– Poartă kalu ăsta ku ćinje. Kĭnd vi fi flamĭnd spunje- j lu kal să să voamă! Jeal o săc voamă mĭnkare šĭ bjere. Kĭnd vjedz kă je dastul spunjej lu kal: Nu măj voame kalulje!
Omu să marecĭ. Ĭj mulcumja lu Dumnjedzău šĭ luva kalu dă frĭnj šĭ pljeka ku jeal pră drum. Kĭnd jera flamĭnd să opri, ĭj spusă lu kal: Voamiće kalulje!, Kalu să apukă săj skoată bjare šĭ mĭnkare. Vadzu omu kă jeastă dă toaće šĭ dzĭsă: Nu mă voame, kalulje! Mĭnka, bja, šĭ mergĭnd pră drum jar až́unsă dă konak la babă š́e ja furat masa.
Baba jar ĭl primi la konak, ma omu spusă kă să kulkă ĭn štal ku kalu. Baba jar să dusă šĭ kufurišu veđa kă kalu dĭn gură skoaće mĭnkarjă šĭ bjare, šĭ numi să fure šĭ kalu. Kĭnd omu adrumi, ja ĭj luva kalu šĭ ĭn loku luj ljeta kalu jej.
Điminjacă omu luva kalu dă frĭnje šĭ pljeka, a kum jera prost nu vadzu kă baba ja ĭnskimbat kalu. Kĭnd ĭflamĭndzĭ, jeal să opri, šĭ dzĭsă kătră kal: Kalulje voamiće!, ma kalu š́ulji dĭn ureki, šĭ njimika nuj đeacă dă mĭnkare. Atunš́a omu do vadzu kă nuje kalu al š́e i la dat Dumnedzău. Să luva să să vajće šĭ să să plĭngă. Dumnjedzău ĭl audzĭ šĭ ĭj ješĭ najinće. Omu ĭj spusă kă jar la pravarit baba, šĭ ja luvat šĭ kalu. Atunš́a Dumnjedzău ĭj điacă un š́umag ku o boată la vĭr:
– Ja boata asta, šĭ kĭnd ješ flamĭnd spunje lu boată: Boată apukăće!, ma nuj spusă kum să oprjaskă boata.
Omu flamĭnd šĭ satos dzĭsă kătră boată: Boato apukăće! Boat să luva să ĭl bată kĭt poaće, dar jeal nu šćije kum să skăpe dă bataje. Să ruga dă boată ĭn tot felju: Nu mă baće boato!, Stăj ĭn lok boato! Ma boata ĭl baće šĭ- l măj baće. Fuž́ind dă bataje omu dzĭsă: Vrboată! Kĭnd dzĭsă aša boata să lasa da bataje.
Pro trasă la konak la babă š́e ja furtat šĭ masa, šĭ kalu. Pusă tojagu ku boata dupa ušă šĭ să kulka să doarmă. Baba kufurišu pusa mĭna pră boată s- o fure, dar omu dĭn pat strĭga la boată: – Boato apukăće!
Boata apuka să bată baba. Baće bota fărdă milă, baba să lălăje šĭ să vajtă. Să rugă dă om: Spunjej lu bocĭ să să lasă, k- ĭc dau šĭ masa, šĭ kalu. Omu dzĭsă: Vrboată!, šĭ boata să lasă dă bataut baba. Luva masa, kalu šĭ vrboata šĭ pljeka dă aš́ea ku sanataće.
*multcumesk – hvala
Fata a sarakă dă mumă šĭ Sĭntoađeri*
A fost un om š́e ja murit mujerea šĭ sa ĭnsurat ku alta. Ku mujerea luj a avut o fată, dar š́ĭ mašćojka a avut fata jej. Mašćojka faš́a rău ku fata a fărdă mumă. O mĭna la lukrulj grijalje, dar pră a jej paza šĭ o cĭnja ĭn kasă. Pră a jej fată o noja šĭ o aćeja frumos, dar fata a sarakă merž́a ĭn coalje rupće šĭ batrĭnje.
Až́unsără Sĭntođeri kĭnd nu să lukră la lĭnă. Mašćoajka să numi să tramjată fata omuluj la moară, s- o omoară Sĭntoađeri. Ĭj đeacă kajeru šĭ furka, šĭ o mĭna să maš́inje fanjina, šĭ pănă moara maš́ină să toarkă kajeru tot. Fata nu avja š́e să fakă, ma askultă kum o mĭna mašćojka. Ĭnkrošnja traš́ta ku boabilji, luva fukră šĭ kajeru, šĭ pljeka la moară. Kĭnd ješĭ dĭn obor, pljeka kĭnjilji după ja. Măj kĭta, šĭ mĭcu mionjind pljeka šĭ jeal ku jei.
Kokoš, š́e a rĭškijat prăngă gard, pljeka šĭ jeal ku fata. Ja ĭj luva să ĭj fije socĭje noapća, kă să ćemja săngură. Kĭnd až́unsă la moară slobodzĭ moara, đecă dă mĭnkare lukĭnje, lu mĭc, šĭ lu kokoš šĭ să apuka să toarkă. Kum kadzu noapća, Sĭntoađeri venjară ĭnkaljekac pră kaj, šĭ pornjiră să aljerž́e ku kaji prăngă moară. Baća ĭn ušă šĭ strĭga fata:
– Ajdĭ fato, să ž́ukăm! – dă va faš́o să jeasă afară. Lu fată ĭj đeacă ĭn gĭnd kă ĭs aja Sĭntoađeri š́e lje spunja:
– Nu poš́ kă mis daskulcă, n- am papuš́!
– Ĭc dăm noi popuš́ noj! – šĭ dĭnajinća fjaći să fakură popuš́ noj. – Ajdĭ fato să ž́ukăm- jar o strĭgaă Sĭntoađeri.
– Nu poš́, kă nam kimjašă noa!
– Ĭc dăm noj kimješă noa! – dzĭsară Sĭntođeri. Dĭ nainća lu fată să faku kimjašă frumoasă. – Ajdĭ fato să ž́ukăm- jar o kemară Sĭntoađeri.
– Nu poš́, kă mi zobunu batrĭn- ĭj minca fata.
– Ĭc dă noj šĭ zobunu, ma vino să ž́ukăm!
– Ĭj decără un zobun frumos. Fata tot š́erja una šĭ alta ma nu ješĭ afară.
Kĭnd až́unsă mižloku nopcĭ, kĭnjilji pornji să latră, mĭcu să mioană, a kokošu kĭntĭa. Sĭntoađeri să părdură. Mĭnje dzĭ fata să aćeja ĭn coalje noj, sa š́i lja dat Sĭntoađeri, să ogođi binje, luva gemilji š́e lja tuors, traš́ta ku fanjină šĭ pljeka akas. Kĭnd a vadzut mašćoajka kă vinje kićită ku gijamă šĭ ku fanjină, ĭj jar š́udă šĭ nakaz.
Aćeja frumos fata jej, ĭj sprimi kajer, furkă šĭ boabe da maš́inat šĭ trămjasă la moară. Ĭnginđa, kă ajaj fata o să vină šĭ măj kićită dă kĭt fata a sarakă. Fata pljeka majracă dar kĭnjilji, mĭcu, šĭ kokošu ĭj ĭntorš́a napoj, šĭ ĭj dudăja, să nu mjargă ku ja dă socĭje. Až́unsă la moară, slobodzĭ moară să maš́inje šĭ s- apuka să toarkă. Kĭnd nopća pro anž́unsără Sĭntoađeri kălărind kaji. Batură ĭn ušă šĭ kemară fata:
– Ajdi fato să ž́ukăm – fata ješĭ merjacă kă osă ĭj đia šĭ jej dă toaće, ka lu fata a fărdă mumă.
Sĭntođeri o luvară, šĭ o trasără ku kaji, pănă o omorĭră. O luvră šĭ o pusără pră un gard lăngă moară.
Mĭnje dzĭ, mašćoajka venji să vadă kum a petrekut fata jej ku Sĭntoađeri. O vadzu dĭn daparće, šĭ i să ĭnparja kă să rĭđe. Ma kĭnd să do apropija, vadzu kă a omorĭto Sĭntoađeri, š- apuka să kĭnće šĭ să plĭngă. A vrut să zatrjaskă fata a sarakă da mumă, da a jej fată s- a zatrit.
* Todorci – misaona bića – vilenjaci – konjanici na čelu sa Velikim Todorom – vreme kada žene ne predu vunu
