13 Oct POVJEŠĆ SKURĆE (KRATE PRIČE)
Nuvele sunt un gen literar caracterizat prin lungimea lor mai scurtă și se concentrează pe unul sau mai multe personaje, evenimente sau teme centrale. Nuvela este o formă de proză care are multe elemente în comun cu romanul, dar diferă semnificativ ca scop.
Poveștile scurte sunt de natură scurtă, de obicei variind de la câteva sute la câteva mii de cuvinte. Aceste limitări îl obligă pe autor să se concentreze asupra elementelor esențiale ale poveștii. În general, se concentrează pe un conflict, idee sau temă centrală, se dezvoltă rapid și nu lasă mult loc pentru descrieri extinse sau pentru dezvoltarea caracterului. Deși spațiul este limitat în povestirile scurte, autorii adesea creează personaje puternice sau explorează teme profunde care pot avea ca rezultat conținut emoțional sau simbolic puternic.
Nuvele au adesea finaluri deschise, care lasă loc cititorului să interpreteze și să se gândească la poveste. În continuarea textului nostru, sunt transmise câteva dintre poveștile specifice vlahilor care au fost spuse de generații. Datorită volumului poveștilor, le vom împărți în două părți.
POVJEŠĆ SKURĆE (KRATE PRIČE)
Gros, londros, dzĭua noua koc* A fost un om vaduvonj ku mulc kopij, dar nu avja niš́ o fată. Omu jera vrjanjik, kopiji ĭl 23 askulta šĭ avja dă toaće la kasa luj.Vrjemja treš́a, kopiji krešća, ma nu jera kare să toarkă, njiš́ să căsă, dar lor pornjiră să lje să rupă coaljilji, šĭ să uđaskă miš́. Merž́a krpož́ic šĭ rupćigoš. Ĭntr- o sară omu kema kopiji šă lje spuse aša: – Kopiji mjei muma voastră a murit dămult, dar d- atunš́a ĭn koaš́, ĭn kasa noastră njima niš́ n- a tors, njiš́ n- a casut. Uđirăm goj, šĭ rupćigoš. Al măj mare dĭn voj să că ĭnsoare šĭ s- adukă o mujere kare să nje až́uće pră toc. Mĭnje dzĭ tata šĭ fiš́oru al măj mare pljakară impecĭt prĭn sat, s- aflje o fată kare šćije să căsă. Až́unsără la o kasă šĭ aflară o fată ĭn razboj. Pĭndza frumoasă, đasă, barabară, da numa kĭta pră sul. Omu o ĭntraba: – Fata mja, kĭt căš tu la o dzĭ? Dar fat ij spunja: – Jo căs fir Misĭr*, palma dzĭa*. D- aš́ia pljekară šĭ až́usără la altă kasă. Šĭ aš́ia aflară o fată kă căasă. Sauđe d- afară kum zboară suvjajka šĭ bat brĭgljilji. Katară la pĭndză, šĭ sulu pljin, jeastă pră jeal un vig dă pĭndză. Omu ĭntrăba šĭ pr- atsa fată kĭtă pĭndză căsă la dzĭ, dar ja ĭj spunja aša: – Jeu căs gros londros, dzĭua noua koc*. Atunš́a omu spunja lu fiš́oru luj: – Fata šă căsă fir Misĭr, palma dzĭua, dabja să să aćeje numa pră ja, dar asta 24 š́e căsă gros, londros, dzĭua noua koc, o să nje aćeje pră noj toc. – Pecĭră fata š́e căsă jut šĭ mult, makră ke je gros šĭ londros.
Objašnjenje starih mera za dužinu: *koc – (množina od kot) lakat *palma – pedalj *Misĭr – Misirsko (egipatsko) platno
Baba, fata šĭ kăcaoa
Jera o babă š- avut o fată šĭ o kacao. Fata a kreskut fată mare, dar kacao a imbatrĭnjit š- a surdzĭt. Primovara kĭnd a fost vrjamja dă arat šĭ dă sămănat baba să ĭnginđa aša: – Jou nu mšj pun njimik ĭn kĭnp, kă pănă la tomnă jeu o să mor, fata o să să mariće, dar kacaua o să turbeadză. A trăkut šĭ primovra, šĭ vara, dar kĭnd a venjit tomna, baba n- a murit, fata nu s- a maritat, niš́ kacaoa n- a turbat. NJimik n- a samanat, njimik n- a kuljes šĭ să miră kum să trjakă jarna.
Ž́injeri ĭn kasă
Doi ominj ćinjeri traja frumos dĭn kopilarije, a šĭ kĭnd a kreskut a bekerit amĭndoi. Unu dă jej s- ĭnsurat šĭ sa dus ž́injer ĭn kasă ĭn alt sat. Dupa kătăva vrjemje să ĭntĭnjiră futracĭ. Al š́e s- a ĭnsurat jera tot rupćigos šĭ daspanat. Kĭnd ĭl vădzu 25 furtatăsu, să mira miruluj kum a až́uns aša dă nakažĭt. Vadzĭndu- l ĭn miraće al ĭnsurat ij spunja aša: – Măj furtaće, ljagăm kimješa ĭn spaće*, kă šĭ jeu aj ljega pră tă kĭnd će vi ĭnsura. *ljegat la šealje dinapoj
Ujka šĭ njepotu
Prĭntr- o padure mare merž́a ujka ku njepotu. Mergĭnd đecără prăstă o kapră perdută dă pakurari. Prinsăra kapra, dar ujka dzĭš́a aša: – Să o tajem kapra- sta šĭ s- o friž́em pră frigare, kă dăkă nu o mĭnkăm noj, la nopaćă o manĭnkă lupi. Tajară kapra, o sĭrujĭră šĭ o pusără să să frige la fok. Pănă kapra să ĭnvrća pră frigare, lu ujka ĭj điacă in gĭnd kum să pravară kopilu šĭ să manĭnš́e kapra sĭngur. – NJepoće, ajdi să nje spomĭntăm unu pră altu. Al š́e nu să va spomĭnta aăla să manĭš́e kapra. – Bun, ujkă, spomĭntă mă tu pră minje najinće. Ujka să pitula šĭ s- apukă s- ĭl spomĭnće. Kum guđe ujkăsu a probit, kopilu nu s- a măj spomĭntat. – Ješ ujkă dĭn padure, akuma je rĭndu mjeu să će spomĭnt. Kopilu să dusă ĭn padure, luva pjalja dă kapră šĭ o ĭnplu dă fundză uskaće, šĭ s- apukă s- o bată ku un š́umag vajtĭndusă ĭn gură mare. – Au, lălă, lălă, nu mă baća reu pră minje, kă nu am furat jeu kapra, ama ujka. Ujkăsu kĭnd audza žapajeljilji šĭ vajtatu lu njepot, inginđa kă prăstă kopil a dat pakurari kare a perdut kapra, šĭ la luvat la bataje. Lasă kapra frită šĭ đeacă fuga, dar lu njepot ĭj uđi kapra ĭntrjagă să o manĭnš́e numa jeal.
Doă verišoare
Doa feće mari trăjau frumos. Amĭndoa paza oilji, šĭ ĭš spunja una lu alta tăjnuri fećiešć, kare fjećilji ĭš spun una lu alta. Ma lu una dĭn ielje i să ĭnparja kă aja alaltă o povăstuje prĭn sat, šĭ nu je dă kređere. Să numi să vadă dar je aša, or i sĭmpare. Ĭntr- o dzĭ, pazĭnd oilji, fata ĭj spunja lu aja alaltă: – Audz verišoară, dumnjikă o să fije ž́ok ĭn sat, dar jeu mi am gatat kimješa, ma nu j- am prins poalje. Kĭnd venji duminjika sa astrĭnsă ĭn mižloku satuluj ćinjerišu šĭ ž́okă ĭn ž́ok. Fata njevernjikă ž́okă ĭn ž́ok šă vorbja tare so audă toc: – Sus, sus,sus, sorujko, sus, kă poalje la kimješă nus. Dar fata ikljană ž́uka, šĭ ĭj raspunsă aša: 27 – Ba lje am pus, šĭ nu c- am spus, să veđem š́e să ĭnginđešć.
Fata šĭ pecĭtorj
A venjit pecĭtorj la o fată mare. Da fata jera sĭngură akas. Ĭntrabară unđe- s parincĭ, dar fata lje spusă kă sa dus după ljeamnje ĭn padure. – Venjiva ĭndată?- ĭntrabară pecĭtorj. – Dăkă va da naokol o să vină măj ĭndată, a dăkă va da dă đirjept, o să ĭnsarjedză! – lje supsă fata. Să ĭnginđiră pecĭtorj kum să fije da s- až́unž́e măj jut al š́e dă naokol, a măj tĭrdzĭu al š́e deă dă đirjept. Fata ĭj kema ĭn kasă să ašćeće pănă parincĭ vin akas. Ĭj ĭmbija š́e vrjau să lje đea dă mĭnkare šĭ dă bjere. Jej o ĭntraba š́e are, dă mĭnkare. Fata lje spuse: – Kĭta dĭn cĭcă, kĭta dă supt koadă šĭ kĭta dĭntră piš́oare. Să mira pecĭtorj dă aša vorbe šĭ ĭnginđa kă vorbješće kum nu i šăđe lu o fată dă maritat. Fata pusă masa, šĭ pră masă bardaku ku rakije, oao friće šĭ zastruga ku brĭndză dă oaje. Šadzură pecĭtorj la masă šĭ vădzură kă fata a vorbit đirjept. Rakija merž́e pră cĭca bardakuluj, uou- gajina ĭl oaoă pră supt koadă, a pulpja ojilor je ĭntră piš́oare. 28 Pănă jej mĭnka la masă, až́unsără parĭncĭ fjaći dĭn padure. A dat ku karu ĭnkarkat dă đirjept, šĭ la rastornat k-a fost drumu rău. Pecĭtorilor lje đecă ĭn gĭnd kă fata lja spus, kă dăkă va da dă đirjept o să vine măj tĭrdziu. Pecĭră fata, šĭ lje fu pră voje k- a vadzut kă toaće vorbilji jej jera la lok.
Orš tajkă orš majkă
A avut parincĭ o fată fumoasă, ma ljenoasă šĭ ĭnaž́ije. Kare guđe pecĭtorj ĭj venja aăja să ĭntoš́a napoj. Mă la urmă ĭj venjiră nešće pecĭtorj dĭn daparće. Vadzură kă je fata frumoasă šĭ sanatoasă šĭ lje fu pră voje. Ma tata fjeći nu a vrut să mintă pecĭorj šĭ lje spusa kum je rĭndu: – Fata mja je ljenoasă šĭ inaž́ije. NJiš́ dă la vatră nu să mută kĭnd je foku tare, ma o mutăm noj ku tot ku skamn. Tata bekjaruluj ĭj spunja aša: – Fic fărdă grižă, noj ni săm mulc ĭn kasă, šĭ o mutăm noj kĭnd să ĭnš́intă la fok. Fata să marita šĭ dusă la kasa sokrilor. Điminjaca a dĭntinj kĭnd să skulă šadzu pră skamnu al mik lăngă vatră, pănă toc aj dĭn kasă rosta prĭn kasă šĭ pră afară. Tajkăsu trekĭnd prăn kasă tot lappada kătă o capljigă ĭn fok. Arđe foku, sa ĭnš́ĭntat šĭ vatra šĭ 29 kasa, dar šĭ fata lăngă fok. Pornjă să ĭj pută coljilji šĭ să o doară pielja. – Orš tajkă, orš majkă arsej ĭn fok! – zbjara fata kĭt poaće. Ma njima nu venji să o dukă dă la vatră. Vadzu fata kă să ĭngrošat gluma šă sari dă pră skamn. Luva să rostaskă šĭ ja ku ajlalc prĭn kasă. D- atunš́a fata sa fakut gloată dă rĭnd, sokri jera merjec ku ja. Mumăsa šĭ tată- su să mira kum sokri a premenjit fata lor, dar jej na šćut niš́ nu a putut.
Rĭnjosu šĭ muš́osu
A fost doi bekjeri. Unu jera rĭnjos, dar alalt muš́os. S- ar duš́e šĭ jej dupa fjaće, ma kum să fakă ku njevoja š́e lja kadzut după kap. Sa vorbit al rĭnjos să nu să frjaš́e, a al muš́os să să šćargă la nas. Pljekară amĭndoi unđe fjaćilji paza oilji. Pr- al rĭnjos să apukă să ĭl manĭnš́e rĭnja, dar lu al muš́os ĭj pljekară muš́i. Al rĭnjos să radzĭma dă un prun, šĭ katĭnd ĭn kotarica- lu o fată unđe jera kĭća fraž́, să freka ku šealjilji dă prun š- ĭj spunja fjeći: – Manĭnkuc fată fraž́ilji, să će duš́ sĭc kuljež́ alćilji! Dar al muš́os trasă ku mĭnjika a stĭngă pră supt nas, a păj šĭ ku a đirjapta jar aša, šĭ ĭntraba pră al rĭnjos: 30 – A mă furtaće, inkorto mă mjerž́em, akuma, ĭn koaš́, or ĭnkolo?
Firga
A fost un moš ku o babă săraš́ šĭ batrĭnji. Ĭn kasă nu măj avură njimika dă mĭnkare, dar dă jej njima nu avja grižă, njiš́ njima njimika nu lje až́uta. Avja numa o kacao š́e a kemato Firga. Ĭntr-o điminjacă mošu să skulat dănoapće, tăjă pră Firga šĭ o băgă ĭn forună să o frigă. Kĭnd să frit kacaoa, mošu kemă baba să manĭnš́e amĭndoji. Prĭndzĭră šĭ să saturară binje. Baba astrĭnsă osălji dă pră masă njĭ ješĭ ĭntră ušă. Kema kacaua s- ĭj đea dă mĭnkare: – Firga, Firga vino să manĭnš́! Dar mošu dĭn kasă ĭj spunja babi: – Pră Firga o strĭž́, pră Firga o manĭnš́!
Povasta dă pră Crnjivĭr
Un Crnjeviš́an sa dus după pjašće la Dunăre, dă să ajbă Sveći Nikola. A luvat ĭn traš́tă rakije d- a jută, sa ĭnkrošnjat š- a pljekat la Golĭmbăc. A kumpărat pjašćilji š- a pljekat napoj. Mergnd pră piš́oare a tăbarĭt š- a dat pră la un furtat ĭn Mustapić. Kĭta a baut, k- a mĭnkat, a šadzut la vorbă, šĭ după š́e sa uđinjit, a pljekat kătră kasă. Až́ungĭnd ĭn Manastrica , vjađe kă jar a tabarĭt šĭ đeacă pră la alt furtat să uđinjaskă. Jar a baut š- a mĭnkat , a vorbit 31 ku furtatăsu šĭ mă la urmă luva traš́ta ĭn šălje šĭ pljekĭa akas. Kĭnd d- o až́unsă akas, toc ĭn kasă s- a mĭnjijat pră jeal. A trekut š́injišoara, šĭ dzĭua a mare a praznjikuluj, dar jeal a až́uns la dzĭua a dĭn urmă la koada praznjikuluj. Kĭnd vadzu š́e a fakut, omu lapadă tarš́ta ž́os šĭ să văjta – A mă Sveć Nikolo, jeu pră ćinje će ašćept un an, dar tu pră minje nu mă ašćetaš njiš́ o dzĭ?
Kolješĭca, kačamak
A mers un om prin padure mĭnkĭnd o bukatura dă kolješă. Ĭl ĭntĭnjašće alt om, kare jera flamĭnd, šĭ kĭnd vadzu bukatura dă koljeašă ĭj đecă ĭn gĭnd, kum să ja kolješa omuluj. – Mă furtaće, dă š́e manĭnš́ tu koljeašă goală? Kolo după dungă jestă mare veseljije, bjeare šĭ mĭnkare. Jeu vin d- akolo, am baut š- am mĭnkat dă toaće. Omu lasă bukatură dă koljeašă după un fag, š- apukă ĭn kotro ja spus al flamĭnd. Kĭnd omu zavĭrnji dupa dunga, al flamĭnd luva koleaša dă după fag šĭ o mĭnkă toată. Al š́e a kredzut kă să duš́e la veseljije, mjarsă kĭt mjarsă šă vadzu kă la mincĭt al flamĭndu. Să ĭntoarsă napoj s- ĭš do manĭnš́e koljeaša š́- a lasato dupa fag. Až́unsă la fag, kăta šĭ do parće, šĭ dă ajelaltă strĭgind koljeaša: 32 – Kolješĭcă, kačamak, ješ dă după fag, să vjedz š́e să- c fak. Ma koljeaša nu măj fu, šĭ omu vadzu kă je mincĭt šĭ pravatĭt.
Kum sa ĭmpakat nurorilji
Dă mult, dă batrĭnjacă, a fost ĭntr- o kasă trei nurori. Să mĭnjijat una pră la toaće trei, šĭ n- a vorbit ĭn kasă š́e trăbuje fakut. Đimĭnjaca una dă jealje a pus la fok oală ku pasuj să fjarbă. Ĭn oale a pus o mĭnă dă sare. Măj kĭta trjaš́e adojlja noră šĭ punje šĭ ja o mĭnă dă sare. Măj ĭnurmă vinje a trejlja noră šĭ nu gustă oal, mă punjă šĭ ja o mĭnă dă sare. Un moš́ batrĭn šađa šĭ kukaja lăngă fok. Kĭnd vadzu kă toaće nurorilji a sarat oala, măj pusă šĭ jeal o mĭnă dă sară. Š́adzură să manĭš́e, šĭ vadzură kă pasuju je sarat morugă. Luvară să vorbaskă dĭntră jealje kare šĭ kĭnd a sarat pasuju, šĭ vadzură kă toaće ja pus kĭta o mĭnă dă sare. Atunš́ šĭ mošu lje spunja: – Kĭnd vadzuj kă voj nu vorbic, numa sarac oala, ĭj pusăj šĭ jeu o mĭnă dă sare.
