Obiceiul VLAHILOR: Aprinderea unui foc la cimitir MIERCURI ÎNAINTE DE JOIA SFANTĂ - Ćuprija.net
25548
post-template-default,single,single-post,postid-25548,single-format-standard,bridge-core-2.1.1,ajax_fade,page_not_loaded,,paspartu_enabled,overlapping_content,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-19.8,qode-theme-bridge,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.1,vc_responsive
 

Obiceiul VLAHILOR: Aprinderea unui foc la cimitir MIERCURI ÎNAINTE DE JOIA SFANTĂ

Obiceiul VLAHILOR: Aprinderea unui foc la cimitir MIERCURI ÎNAINTE DE JOIA SFANTĂ

Cultura spirituală a vlahilor este printre puținele comori vii păstrate ale obiceiurilor populare.

Cel mai proeminent dintre ele este ritul pomenirii, care prin ritualuri complexe îl ajută pe decedat să nu se rătăcească în timp ce călătorește în cealaltă lume și să aibă în ea tot ce are nevoie. În centrul comemorării se află masa de înmormântare, pe care sunt așezate sute de pâini rituale scrise în limbajul complex al simbolurilor antice. Pâinea este „capul” pomanei, care printre vlahii răsăriteni are un caracter antropomorf; se aşează la începutul mesei cu pâini ritualice, care privite de sus – datorită aranjamentului pâinilor – seamănă cu un bărbat culcat, deci se consideră că pomana îl reprezintă pe defunctul însuşi.

Prin lumea cealaltă, mania este condusă de un tort în formă de plic. Pâinea semnifică anul calendaristic, ca unitate a fluxului etern al timpului care se desfășoară ciclic. De aceea este împărțit în 12 câmpuri prin fâșii în formă de raze solare, cu câte o lună nouă la marginea fiecăruia dintre ele. Alături de prăjitura principală, pe masă se pun și alte pâini, care sunt scrise și în limbajul semnelor complex.

Ca în toate culturile arhaice, concepția vlahă despre viață a fost fatalistă și bazată pe credința în demonii sorții care determină viața în momentul nașterii, precum și timpul și modul sfârșitului ei. De aceea, când o persoană moare, nu există simpatie în fatalism, doar oftă și spune: „Ce ai de gând să faci, n-a mai avut zile!”. Singura modalitate de a „prelungi” zilele este să dai memoriale în mod regulat, pentru că o persoană moare în cele din urmă doar atunci când toată lumea o uită și când toate urmele lui se pierd pentru totdeauna. Doliu este întrerupt la aniversarea morții jucând „carul cu suflet”.

În unele regiuni, înmormântările au loc cu un foc mare numit privegĭ, în jurul căruia oamenii dansează până în adâncul nopții. Cu cât este mai mare numărul de oameni și cu atât mai mare este bucuria, cu atât mai mare va câștiga prestigiul defunctului însuși în „societatea de dincolo de lume”, și își va petrece viața veșnică în bucurie și veselie, așa cum este pe rugul funerar. Potrivit credinței vlahilor, calea către Eternitate este deschisă oricui cunoaște magia Pâinii și limbajul sacru al semnelor ei. Gardienele culturii spirituale a vlahilor sunt femeile, care joacă un rol major în ritualurile religioase.