10 Aug AMMINIREA VLACHE: AMINTIREA STRĂMOȘILOR
În următorii șapte ani de la moartea persoanei iubite, Milica a făcut pomeniri, începând din ziua înmormântării, apoi prin prima sâmbătă, patruzeci de zile și jumătate de an, până la pomenirile anuale. Ea a organizat și o „rundă pentru morți”: luni, tot satul a venit să danseze într-o rundă care nu se oprește, în jurul focului – „privega”.
Focul mare ar trebui să ofere lumină și căldură celor decedați din cealaltă lume, „provincia întunecată”, partea rece, pustiită și întunecată a acelei lunci. În acel cerc, defunctul vine din nou să locuiască cu rudele sale. „Era acolo, era acolo, știam…”, a repetat Milica.
L-a dezgropat la nouă luni după moartea lui, pentru ca soarele, ca transmițător al nemuririi, să-l întoarcă la cei vii. “L-am dezgropat la prânz. Era încă întreg. Era încă ca o păpușă. Soarele îl poate transporta din cealaltă lume. Soarele îl poate învia”, a spus Milica cu o credință ireprimabilă. “Dacă aș fi făcut totul bine, ar fi revenit la viață. Trebuie să fi scăpat ceva din acele obiceiuri. Altfel, ar fi fost cu mine astăzi.”
