07 Sep INDETITATEA VLAHILOR
Minoritatea națională vlahă este ultima minoritate recunoscută legal în Republica Serbia, abia în 2003.
Regiunea geografică în care locuiește populația vlahă în 154 de așezări etnice vlahe cuprinde 18 municipii de pe teritoriul Serbiei de Est, în raioanele Bor, Zaječar și Braničev, în zona de la Morava până la Timok și Dunăre, adică până la granița cu Bulgaria și România.
Din punct de vedere economic, este una dintre cele mai subdezvoltate regiuni din Serbia, cu o rată ridicată a șomajului și un număr mare de rezidenți care lucrează temporar în străinătate, unde crește a patra generație.
Statutul minorității naționale a vlahilor a fost recunoscut în 2003, dar totuși nu toți vlahii se declară vlahi. Unii cred că vorbesc vlah, alții română, unii susțin că țara natală este România, alții Serbia, iar mulți se declară sârbi.
Cea mai mare parte a teritoriului locuit de vlahi a fost parte integrantă a Serbiei de la dobândirea oficială a autonomiei în 1830 în cadrul Imperiului Otoman, adică în cazul acestei părți a estului Serbiei, din 1833, când al treilea Hatsherif al Sultanul otoman Mahmud al II-lea a confirmat oficial anexarea a șase nahiyas detașate la Serbia: Krajina, Crna Reka, Paraćin, Kruševac, Stari Vlah, Jadar și Radjevina. Principatul Serbiei a fost împărțit în cinci serdari: Raško, cu sediul în Čačak, Rasinsko, cu sediul în Jagodina, Podunavsko, cu sediul în Belgrad, Mačvansko, cu sediul în Šabac și Timochko, cu sediul în Negotin. Timočka Krajina a devenit o zonă de tranzit pentru deplasarea populației din Bulgaria și Țara Românească către orașele din Serbia. La acel moment, în zonele din regiunile anexate locuiau 114.425 de oameni, inclusiv populația din Paraćin și Ražanj.
La recensămintele din 1859, vlahii au fost înscriși în mod regulat ca etnie, până în 1884, când au fost înscriși pentru prima dată drept români. La recensământul din 1921 s-au menționat doar limba maternă și religia, iar românii și cincarii se numărau printre cei oferiti ca una din cele 15 categorii.
La recensământul din 1948, vlahii și românii erau trecuți în două categorii diferite, dintre care bănățenii s-au declarat români, iar locuitorii din estul Serbiei ca vlahi. În 1948, 93.444 de locuitori au declarat că aparțin etniei vlahi.
La recensămintele ulterioare, precum cel din 1954, numărul vlahilor s-a redus la o treime din 28.047, în 1961 a scăzut la 1.369, iar din 1971 este în creștere. În acel an au fost numărați 14.730 de membri ai acestei comunități, iar în 1981 s-au declarat vlahi 25.597 de persoane.
Datele statistice arată că puțin peste 250.000 de vlahi etnici trăiesc în așezările etnice vlahi din această zonă.
În lume există astăzi de 22 de ori mai multe grupuri minoritare decât numărul de țări recunoscute la nivel internațional. Cert este că nu fiecare comunitate etnică poate avea propriul său stat, iar multe entități trăiesc în coexistență între ele de secole.
În regiunea Bor, Zaječar și o parte a districtului Braničevo trăiește populație de diferite religii și națiuni, ceea ce reprezintă avantajul cultural, demografic și istoric al acestei regiuni și este un exemplu al modului în care oamenii din diferite entități hrănesc multiculturalismul și toleranța.
De asemenea, este evident că Serbia de Est este multietnică, deoarece în acea zonă trăiesc mai multe naționalități: sârbi, munteni, romi și români. De aceea, cooperarea comună a tuturor actorilor atât de la nivel local, cât și de stat, precum și a reprezentanților minorităților și ai poporului majoritar, este necesară pentru a apropia și a afirma legăturile culturale, tradiționale care au existat de secole nu numai între Țara Românească. , dar și toate comunitățile din aceste zone.
În Serbia de Est, vlahii trăiesc în interacțiune cu sârbii, românii, romii și alte popoare care trăiesc în această zonă de secole. Mulți vlahi care lucrează temporar în străinătate stabilesc contacte cu popoare din țări precum Elveția, Austria, Italia…
Tocmai acest lucru este important pentru dezvoltarea multiculturalismului, respectul pentru drepturile membrilor de toate naționalitățile, respectul pentru alte valori culturale, iar cel mai important pentru comunitatea vlahă este nevoia de a-și afirma propria cultură și propriile valori în toate domeniile de manifestare a creativităţii umane.
