10 Nov CÂND AM FOST EU BATRÂN
E,e, când am fost eu bătrân, am avut atâța stupi de mulți, de nu am știut numerul cât stupi îi am. Am știut și câte albine am în ei. Când întro dimineață nu mi albină a măi bună. Ce să mă fac? Luai o bejușcă de ac și o înțepai în guleri la șubă și luai un cocoș în mână și o traistă în șele și plecai p(r)e drum la vale. Și mersei, și mersei și ajunsei la Dunăre. Cum să trec Dunărea? Luai și hrănii cocoșul și mă încalecai p(r)e cocoș și zburai dincolo de Dunăre. Când dincolo de Dunăre, văd unu ară cu albina mea. Ce să fac? Mă dusei la el.
– Bună ziua, măi doamne!
– Să fii sănătos.
– Ce ai pierdut, tu?
– Am pierdut, vreo albină nu mi. O văd că tu ari cu ea.
– Da, ea a venit la mine și eu am prinso să ar. Ama ăi că o desprind și ți-o dau. Ce să ți dau eu ție că am arat cu albina?
– O traistă de boabe. Îmi deață omul o traistă de boabe, luai albina și plecai napoi. Ajunsei iar la Dunăre.
Când la Dunăre, ce să fac? Pro hrănii cocoșul cu boabele mă încalecai pe el și trecui. Dar, nu l-am hrănit ca lumea, dincolo de Dunăre pică în nămol. Mă înțepai până la gușă. Ce să fac atuncea? Iut mă dusei acasă, luai sapă, și săpai, să-pai și ieșii. Arici-pogorici, mă încalecai p(r)e un arici și venii aici.
(Povestea această a spuso Vlada Blagojevici dîn Rănovăţ (Rnovac) în iuli 2014. A cules Vicea Mtrovici în Helvetia.
