03 Nov MARTORI NAȚIONALI SATULUI DIN MLAVA
URSĂTUORILJI
A mjers vrun drumaš pin lumje š-aźuns întrun sat. Kând akolo, tăman negurjeadză, a însarat šî aide sâ să dukă la vrun konak să doarmă akolo. Strâgă jeal:
– E, brei gazdo! E, brei gazdo! Dar poc să mă slobodz la konak k-am însă-rat? Da în kas-aja njiskar săraśi.
Gazda kăšî-i raspunjđe:
– Kum să će slobuod în kasă, kă mujearj-mja stă să fată.
– N-aj grižă, numa sloboađe ma, macar întrun koćec, numa s-am unđe să slobod kapu, k-am ostanjit. Îl slobodzî sărak-ola în konak, îl pusă întro sobă, da jeal ku mujearja luj în alalaltă soba. Kând, prăstă noapća, mujear-sa îi fată o gloată šî adurmiră jej. Pră la mižloku nuopcî, venjiră ursătuorilji dă să ursaskă kopilu.
A măj mare spusă: – Să măj trăjaskă trej dzâlje šî să moară.
– Nu, numa să krjaskă până la uoptsprâăśe anj šî atunśa să moară, să kadă în bunarj – spunje a mižlośină.
Da a măj mika spusă:
– Lasă să ramână aša kum ac spus. Lasă să krjaskă šî la nunta-luj, kând v-o făśa, să moară. Kântară kokošî šî jealje, ursătuorilj-elja să perdură.
Tot ś-a ursat, drumaš-ola a udzât šî điminjacă kând pljakă, jeal spunje tot la uom-ola šî la urma dzâsă: – Tu sâ mă kjemi la nunta, kând vi-o faśa la bajatu-osta. Dakă nu ma kjemi, o să će kaješć. Kresku kopilu, aźunsă dă-nsurat. Kând să-i fakă nunta, jej îl strâgă pră drumašu-ola la nunta. A pljekat jej la mânastârje la kununjije, ramânje drumašu-ola ku askultatuorji śe askultă, śe služăsk la nunta, șî jej rămân akas. Drumašu-ola luvă blănj šî prinsă bunarju dupa kasă, kă să nu kadă kopil- ola, să nu să njeaśe, kum a ursat ursătuorilji. Venjiră nuntašî ku guovjia-mirjasă, kumladožănja dîn mânastârje. Mladožânja să dăsparcî dă guovije-mirjasă šî dă kumnat dă mâna, šî đirjept să dusă la bunar. Jej a źukat oară, să vesăljit, šî kând a poknjit dîn puškă, trej kânj să spomântat, a rupt sfoară š-a sârit pră mladožănja la bunarj šî la rupt tot. S-astrâns lumja, toată nunta la mladožănja šî vădzura kă je muort, rupt dă kânj. Dîntrodată venji Aranźelu Mailă š-întrabă lumja: – Śe v-ac uzbunjit? Śe vi voa lumje? Aša je ursat šî skris dă la alja trjej ur-sătuoare, să moară în dzîua dă nuntă!
Muma kopiluluj să kântă, să vajtă:
– Aranźelje m-a ruog dă ćinje, i-am anji aj mijej śe mi-a rămas să trăjesk šî dăj la fiśuor-mju, să mă kulk jo în loku a luj să mor. Da Aranźel
Mailă dzîśe:
– Nu poaće k-aša je skris dă la alja trjej ursătuoare.
– Ma ruog, skoală-l šî dăj anji aj mej da jo să mă kulk în loku a luj – mumă-sa să roagă dă Aranźel.
– Binje, kâc anj vrjej să-i daj?
– Toc kâc îj am Aranźelje, doadzăś šî śinś dă anj.
– Nu poaće atâtă, kă cîje c-a uđit numa dzâăśe anj– spusă Aranźelu.
Jar să dusă până la govija-mirjasă šî pră ja o întrabă:
– Śe i-ješ tu luj, šî kâc anj vrjej să-i daj? – Jo mi-s govia luj šî-i dau trej anj.
Să dusă Aranźel la tată-su šî-l întabă:
– Śe ješ tu la mlădožănja?
– Jo mi-s tata-luj šî nu-i dau njiś kât njeagru supt ungije. Aša a râmas kopilu-ola să măj trăjaskă trejsprâăśe anj, šî dupa ś-a trekut anj, jeal a murit, kă n-a putut să skâăpe dă ursatu a luj.
(Povasta-sta a spus-o Dragutin Adamovici dîn Vitoniţa (Vitovnica). A cules Vicea Mitrovici (Vića Mitrović) în 06. VI 2002)
KÂND AM FOST JO BĂTRÂN
E-e, kând am fost jo bătrân, am avut atâca stupi dă mulți, dă n-am šćiut număru kâc stupi 59 am. Am šćiut kâće albinje am în jej. Kând întro đimineață nu mi albină a măj bună. Śe să mă fak? Luvaj o bežuškă dă ak šî o încâpaj în guljer la šubă, šî luvaj un kokuoš în mână šî o traśtă în šâălje šî pljekaj pră drum la valje. Šî mersăj, šî mersăj š-aźunsăj la Dunăre. Kum să trjek Dunărea? Luvaj šî rănjij kokuošu šî m-a înkaljekaj pră kokuoš šî zburaj dân kolo dă Dunăre. Kând dînkolo dă Dunăre, văd unu ară ku albină mja. Śe să fak? Mă dusăj la jeal.
– Bună dzâua, măj doamnje!
– Să fij sănătos.
– Śe aj perdut tu?
– Am perdut, vro albină, nu mi. O văd kă tu ari ku ja.
– Da, ja a venjit la minje šî jo am prinso să ar. Ama, ăi că o dăsprind šî c-o dau. Śe să c-dau jo cîje, k-am arat ku albină?
– O traśtă dă boabe. Îm đeacă uomu o traśtă dă boabe, luvaj albină šî pljekaj napoj. Aźunsăj jar la Dunăre. Kând la Dunăre, śe să fak?
Proarănjij kokošu ku boabe mă înkaljekaj pră kokoš šî trekuj. Dar, nu l-am arănjit ka lumja, dîn kolo dă Dunăre pikă în nămuol. Mă încăpaj pâna-n gușă. Śe să fak atunśa? Jut mă dusăj akas, šî luvaj sapă, šî săpaj, săpaj šî ješâj. Ariś-pogoriś, m-a înkaljekaj pră un ariś šî venji aiś.
(Povastă- sta a spus-o Vlada Blagojević dân Rănovăţ (Rnovac) în iuli 2014. A cules Vicea Mtrovici (Vića Mitrović) în Helvetia.
