25 Sep SIMILARE-COMPARAȚIE, VITEZE, ENIGICURI ȘI POVEȘTI Amuzante
În lumea limbii și literaturii, există o serie de figuri stilistice fascinante care ne permit să exprimăm idei, să conectăm concepte și adesea să ne exprimăm într-un mod mult mai creativ. O astfel de cifră este comparația, un instrument puternic care ne permite să comparăm două lucruri, să ne amplificăm mesajele și, adesea, să obținem o înțelegere mai profundă. Comparațiile vin sub diferite forme, dar cel mai adesea le întâlnim ca comparații, ghicitori, ghicitori și povești amuzante.
Comparație: Utilizarea asemănărilor pentru înțelegere
O comparație este o formă subtilă de comparație care ne ajută să transmitem ideile mai clar. De exemplu, când spunem „Rapid ca un ghepard”, comparăm viteza cu abilitățile acestui animal sălbatic. Această formă de comparație este adesea folosită pentru a ilustra trăsăturile sau caracteristicile subiecților noștri.
Fast Tracks: Arta spațiului închis
Glumele sunt scurte, adesea rime pe care le folosim adesea pentru a ne aminti informații sau pur și simplu pentru a ne înveseli pe noi înșine și pe alții. De exemplu, „Cine se trezește devreme, apucă două averi” este un cântec care ne amintește de importanța activității de dimineață. Testele sunt ca jocurile lingvistice care ne încurajează să gândim.
Ghicitori: O provocare a minții în formă de cuvânt
Ghicitorile sunt poate cea mai intrigantă formă de comparație. Ei pun întrebări sau provocări care necesită o gândire profundă și conectarea diferitelor elemente. De exemplu, “Ce are o sută de picioare, dar nu poate merge? O sută” – acest puzzle necesită un mod abstract de gândire pentru a găsi răspunsul.
Povești amuzante: umor prin povestire
Poveștile amuzante sunt un tip special de comparație care ne face să râdem prin umor și răsturnări surprinzătoare ale poveștii. Ei folosesc adesea contraste între așteptat și neașteptat pentru a provoca râs. De exemplu, povestea despre cum un urs a învățat să meargă pe bicicletă poate fi hilară, deoarece situația amuzantă este creată comparând ursul, un animal uriaș, cu o bicicletă mică.
Š́umjelš́ (Zagonetke)
1. Unđe ruja ruješće, jarba nu măj krjašće. (foku)
2. Noa frac ĭntr- o kimješa inbrakac. (usturoj)
3. Š́umalkă, š́umalkă će muš́kă dă falkă. (puriku)
4. Strĭgă š́ujka la zavoară, or să jeasă, or să moară. (bešĭna)
5. Duće ĭnkolo, vino ĭnkoaš́. (firizu)
6. Un cĭgan spĭdzurat, ĭn gard aljinat. (struguru)
7. Da jiš́ păn’ la munće tuot dzalje manunće. (furnjiš́ilji)
8. Două š́uljiće, două boldĭnjiće, patru stau, patru dau, š́ĭ un falastĭk. (vaka)
9. Două š́uljiće, două beljiće, un falastĭk, š́ĭ un rădzĭmuš (puorku)
10. Š́umalkă, š́umalkă će jau dă falkă šĭ dau ku ćinje dă salkă (kljeašćilji)
11. Ćerile ku un okju (aku šĭ urekilji)
12. NJijaćita ĭn flokuosă (mĭna ĭn manuše)
13. Lunga mja ĭn gaura ta, fusu mjeu ĭn kuru teu (capa ĭn klanje)
14. O vake ku cĭca ĭn šealje. (kasa)
15. O bag vije o skot moartă. (menunkilji de kinjĭpă ĭn topilă)
16. Sus stealje, ž́os stealje, cĭnjimiće binje pjalje (ž́earu)
17. Op strop mndra ĭngrop, funje jeasă gjam să faš́e. (kovragu ku duljaćilji)
Povješć de glumă (šaljive priče)
Pakat or nuje pakat
A ĭntrbat un uom popa: – Pope, dar je pakat k- am dat ku kožoku lu tata dă pomĭnt? – Nuje pakat, ĭj spusă popa. – Mă pope, m- am zujtat să ĭc spun, kă šĭ tata a fuost ĭn kožok.
Kum a kumpărat Rumĭnjilji pjašće
Sa vorbăsk doua mujeri să să dukă la Dunăre să kumpere pjašće. A ĭnplut kĭtă o traš́tă dă grĭu, sa ĭnkrošnjat š- a pljekat la Dunăre. Kĭnd až́uns al peskatori, una dĭn jelje ĭl intrabă:
– Să nje daj kĭta peskoată, să- c dĭăm kĭta grĭotă?
– Šta je? – Ĭntraba Sĭrbu kă nu ĭnceljež́a njimika.
– Fuž́ soro, kă vrjeu să nje taje! Mujerilji s- apukară să fugă ku trăšćilji ĭnkrošnjaće.
– O Bože, Bože! – să mira Sĭrbu dă jelje.
– Fuž́ fa, kă o să nje omoră, šă o să nje lapiđe ĭn buož́!
Vara ku jarna
Să ĭntĭnjit vara ku jarna:
– Bună dzĭua, muš́oaso!
– dzĭš́a vara kĭtră jarnă.
– Să fi sanatosă vermanoaso! – ĭj spusă jarna lu vară.
Tragula šĭ kaldarja
Să- ntĭnjit ĭn drum kaldarja ku tragula.
– Unđe će duš́ tu, drugă lungă? – ĭntraba kaldarja pră tragulă.
– Š́e mă ĭntrăbi tu, arsa ĭn kur?
Je bună fata, dar je bună šĭ vardza
A venjit pecĭtorĭ la kasa fjaći šĭ toată sara sa vorbit š́e să ja ku fata, kĭt, šĭ š́e poaće tată- su sĭ đĭa, pănă s- a amĭnatat. Dă š́ină jera vardză fjartă. D-o šadzură să š́inje. Măj la urma, lje điacă ĭn gĭnd să ĭntrăbe šĭ bekjaru da ĭj plaš́e fata. Bjatu dă kopil ku gura pljină lje spunja: – Je bună fata, dar je bună šĭ vardza!
Kare je măj tare
Să labdat un uom kătră alalalt:
– M- am batut asară ku unu ĭn sat šĭ ĭl rupsăj ku bataja.
– A păj kum a fost? – ĭl ĭntrăba alalalt.
– Jakă aša: kĭnd jeal pră minje dă barbă, jeu ku đunci dă jarbă. Kĭnd jeal pră minje dă kikă, jeu pră jeal dă opinkă.
Vĭnty šĭ kožoku
Sa aćejat un uom ćinăr, š- a pljekat la veseljije, kićit ĭn coalje noj. Vĭntu saĭnflat să bată kĭt poaće šĭ lje spunja lu coalje:
– Cukuvă dă coalje nuoj, kum o să trjek jeu prĭn voj!
Kožoku să rĭđa šĭ ĭl ĭntrabă:
– A š́e aj dă gĭnd ku minje?
– Tu, pođo taš́!
În concluzie, comparația este o resursă lingvistică bogată care ne ajută să ne exprimăm, să înțelegem și să ne bucurăm de lumea din jurul nostru. Simile, ghicitori, ghicitori și povești amuzante formează o parte importantă a acestui proces, permițându-ne să ne exprimăm în moduri diferite și adăugând profunzime limbajului și expresiei creative.
